Marketingul prin PPC (Pay Per Click) ca escrocherie intelectuală.

Industria marketingului a reușit performanța rară de a transforma nimicul într-un produs premium, livrat cu factură și webinar bonus.

Dacă ar exista un muzeu al imposturii elegante, ar avea un pavilion întreg dedicat acestor apostoli ai conversiei, care vorbesc despre “scalare” cu aerul unor ingineri NASA, dar care nu pot scala nici măcar o conversație fără să se împiedice de propriile buzzword-uri.

Trăim într-o epocă în care fiecare al doilea “strateg” de marketing pare să fi descoperit o formulă secretă, un fel de rețetă mistică în care amesteci “personal branding”, “high-ticket”, “lead magnet” și o poză serioasă cu tine privind în zare. Rezultatul? Zero substanță, dar multă lumină bună și un font minimalist.

Acești guru sunt, de fapt, niște copy-paste-uri umane cu abonament la încredere nejustificată. Îți promit creșteri exponențiale de parcă ar controla economia globală dintr-un coworking cu pereți de sticlă și cafea scumpă. Dacă îi scoți însă din prezentarea lor PowerPoint și îi întrebi ceva concret, ceva care implică logică, experiență sau măcar o idee originală, îi vezi cum intră într-o scurtă hibernare intelectuală. Revin ulterior, iluminați, cu răspunsuri care miros a ChatGpt.

Dar nu contează. Pentru că în acest ecosistem, competența e opțională, dar tonul sigur e obligatoriu. Adevărul nu mai e necesar, doar livrarea lui convingătoare. E o industrie în care dacă vorbești suficient de tare și suficient de des, devii expert prin uzură.

Internetul e infestat. Nu mai dai de conținut, dai de ambalaje. Nu mai găsești idei, găsești structuri reciclate, împachetate în alte culori, cu aceleași promisiuni: “vânzări garantate”, “sistem testat”, “metodă validată”. Validată unde? De cine? Probabil de alți guru care validează la rândul lor, într-un lanț trofic al autosuficienței.

Și da, seamănă izbitor de mult cu epoca NFT-urilor. Mult zgomot, multă autosugestie, o iluzie colectivă că toată lumea face bani, până când realitatea intră pe ușă și întreabă, foarte politicos: “Bine, dar ce valoare ați creat, de fapt?”

Marketingul a devenit, pentru prea mulți, o escrocherie intelectuală cu estetică bună. Nu mai vinzi produse, vinzi speranță ambalată în grafice fake și testimoniale suspect de entuziaste. Iar cei care chiar știu ce fac sunt îngropați sub tone de zgomot produs de acești predicatori ai conversiei divine.

E, în esență, o industrie care a învățat să vândă visul de succes… oamenilor care visează să vândă visul de succes mai departe. Un MLM emoțional, unde moneda de schimb e încrederea altora și unde produsul final e, invariabil, dezamăgirea.